Ma gandesc…

Scriu in plina criza! Se pare ca am ajuns si  noi in capitalism cind acesta e pe sfirsite. Sintem abuzati sentimental. Noua ni se cere sa fim patrioti, sa intelegem ca strabatem o perioada grea, dar cred ca nimeni nu se gindeste la noi decit ca la niste votanti importanti doar o data la 4 ani. Ma urasc pt. ca ma las prinsa in acest joc. Ce ar trebui sa facem pt. a arata ca sintem importanti in fiecare zi? Nu vreau sa ma pling dar m-am saturat sa fac parte din generatia de sacrificiu! M-am saturat de analize. Locul meu de munca este in plina suferinta. Aici eu am numai motive de intristare iar acasa ma sperie radio-tv-ul. Cred ca trebuie sa stim adevarul, sa fim „ancorati in realitate” dar de ancora sa nu se puna plumb ca sa fim trasi la fund. Este ca la fotbal: una se analizeaza si alta se intimpla. Sa ne lase in pace sa traim mai departe fara ei, cei alesi cu si fara voia  noastra! Vreau sa-mi gasesc linistea si locul in viata pt. ca se pare ca nu ma regasesc niciunde. Stiu sa fac multe si nu mai pot pt. ca am frina…Ajutor!….