„Nesansa ghinionista”(am plagiat dar se potriveste si aici)

Ieri am fost la piata de langa spitalul nou pentru cateva cumparaturi.In partea din dreapta a pietii sunt tot felul de birturi in care isi petrec timpul o adunatura pestrita de oameni. Era cam ora 17. In fiecare incapere mica si intunecata erau clienti. M-am intrebat daca nu sunt niste norme igienico-sanitare pentru a aproba functionarea acestora. Dar nu asta este tema pe care o propun spre meditatie. Nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut un tanar cam de 28 de ani, imbracat cu un trening de firma, aratos dar cu o privire incetosata, ce a iesit in deriva din bar si striga la un copilas de vreo 3 ani. Copilul avea o mutrisoara obosita, era murdar pe fata si isi facea de lucru cu nu snur.

-Ce e tata, e bai?

-Da, e bai! raspunse el,impleticindu-se. Hai in coa! si se vedea ca limba ii era grea. Ii trebuisera probabil vreo cateva ore ca sa ajunga asa, timp in care micutul statuse cu el ,cica, la plimbare in parc. Frumos exemplu! Pentru copilul acela betia tatalui era o normalitate demna de urmat mai tarziu. Nici nu stiu cine ar putea lua masuri in astfel de cazuri. Poate tatal era in concediu de paternitate. Poate colegii Crinei o sa ii fotografieze si o sa-i puna la Gazeta, pe o pagina destinata lor.

Sindromul neputintei

A aparut cred in urma cu aproximativ doi ani, a lovit mai intai barbatii de toate varstele si apoi s-a extins rapid si la femei. A devenit aproape o isterie nationala. Il intalnesti pe strada, la cafenea, la orice petrecere, in mijlocul de transport in comun, mai nou si in campania electorala. E obositor si e deprimant. Numele sindromului este: „Pusca si cureaua lata”. Eu nu inteleg miezul problemei! Nu inteleg de ce te poti identifica cu o astfel de melodie. E mai mult un cantec de jale, bun pentru varsta a patra, iarna la gura sobei.