Supararea…

      Oamenii se supara diferit. Stilul de suparare se schimba cu varsta, cu sezonul.

Cum ma supar eu:

-ma cert cu voce inceata, plang imediat ce incep sa tip si mi se gatuie vocea

-imi vine sa arunc toate lucrurile ce aveau importanta pentru mine

-nu imi gasesc cuvintele

-mi se intristeaza ochii si raman asa multa vreme, chiar dupa ce mi-a trecut supararea , ca si cand plansul lasa balti tulburi ce nu seaca nici dupa caldura mare

-simt impulsul sa imi fac rau, sa-mi fie frig, sa ma doara, sa nu mai iau tabletele necesare

-cand ma supar tare nu mai pot sa vorbesc cu nimeni

-caut pe cineva care a patit la fel si-mi dau seama ca nu sunt singura care…

La un moment dat poti sa-ti pierzi supararea. Sa afli ca nu te mai poti supara pentru ca ai probleme de sanatate.Te gandesti cu nostalgie: „nici sa ma supar nu mai pot!”. Atunci deschizi „depozitul” de amintiri fericite din sufletul tau.

La inceput supararea este violenta si scurta, apoi devine tot mai blanda si mai lunga si lasa dare in sufletul tau.

7 Răspunsuri

  1. Primadona, supararea este o stare.E de bine sa fii si suparata cateodata, altfel cum ai putea simti bucuria mai tarziu, nu ai putea face comparatie.
    Te mai poti supara ca mai tarziu sa te impece al 2lea cu o floare .Nu fi trista, sunt suparari mult mai mari decat ale noastre.

  2. io cand sunt suparat imi bat vecinii😀

  3. Ca un bun creştin, nu arăt când sunt supărat! Ci, în singurătate, mă apuc să scriu anonime…

  4. Eu ma supar cand o vad pe primadona suparata. Si daca de vina sunt chiar eu… ma supar si mai tare. Si-mi vine sa-mi zic: „tampitule! ea are dreptate intotdeauna! Si tu stii asta! De ce esti marlan?”

    Restul supararilor, nu au importanta.

    @Trexel,
    ia revino-ti! 🙂

  5. eu am doua tipuri de suparari:
    1. Cand sunt furioasa si scot flacari prin priviri….ca un taur ce sunt, vad rosu-n fata ochilor! Si asta e semn ca ar fi indicat sa se fuga din calea mea(baietii mei deja stiu asta😉 ) pentru cateva minute fireste. Dupa acel moment imi revin si ma amuz si eu de „dracii” mei…
    2. Cand supararea este profunda si ma raneste, cand doare…si-atunci ma retrag in singuratate si tac. Plang rareori. Starea asta ma tine mai mult…poate dura si cateva zile….si de obicei lasa urme in sufletul meu.

  6. Buna! Ar trebui sa ma supar pentru ca aici, la Cluj, ploua, e urat ca in noiembrie, n-am reusit inca sa mergem in concediu, fiica mea asteapta marea si inca nu pot sa i-o ofer, dupa ce ani la rand marea si plaja au fost ale ei….ar trebui sa ma supar ca lucrurile s-au ingreunat si nici sanatatea nu mai e optima azi. Dar nu ma supar pentru ca, in navigarile mele am dat peste acest blog si m-a inveselit, culmea, modul in care ati spus ca va suparati! Si sper ca si dumneavoastra sa vizitati si chiar sa comentati pe blogul meu. Adresa, link direct din click pe nume. O duminica frumoasa si fara suprare!

  7. Mulţumesc pentru vizită, dar mai ales pentru comentariu! Acum tocmai postez nişte fotografii făcute după tablourile fiicei mele, vă invit la vernisaj!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: