Am fost plecata zilele astea la Brasov si de acolo am dat o fuga pana acasa, la Campulung in Arges. Am vazut iarasi tara asta minunata, dar nu am putut sa nu gandesc: pacat ca e locuita. Tot ce a creat natura a stricat omul. Ne ingroapa gunoaiele. Am putut vedea scena de la Cerbul de Aur si gunoaiele aferente. Erau inca acolo.
Orasul e frumos si am intinerit putin plimbandu-ma prin locurile pline cu tineretea noastra. Muntii erau acolo, neschimbati. Orasul e plin cu cersetori. La tot pasul era o mana intinsa. Lume buna, telefoane bune, peste tot puteai asculta povesti colorate de viata. Nu te poti plictisi nici pe strada, nici in magazine. Suntem o mare familie, fara secrete. Pe sosea era sa ne lovim de foarte multe masini tari si „super tari”, conduse inteligent de soferi gelati ce aveau la gat multe medalii de aur.
In plimbarea aceasta mi-am dat seama, daca mai trebuia, ca la noi in judet totul a ramas in urma, ca avem strazile cele mai rele, gropile cele mai multe si cladiri proptite cu lemne ca sa nu se darame, tocmai in centru orasului. Cum am intrat in Satu Mare, mi-am dat seama ca am suspensii prea tari la masina. Dar nu-i nimic, ma duc la spital maine si uit de toate supararile. Acolo avem de toate. Asa ca ,dormiti linistiti, noi o sa avem grija de dumneavoastra! (ca in celebrul slogan).
Filed under: personale, sociale | Tagged: Brasov, drumuri, gunoaie | 9 Comments »
prima_dona 