Tristetea de pe chipul romanilor

   Sentimentul meu-suntem orfani. Viata noastra este o spirala dar distanta intre spire e foarte mica, uneori inexistenta. In fiecare zi ma trezesc cu speranta ca poate azi va fi mai bine ca ieri, ca poate vom face un pas in fata.

  Dar nu e asa. La TV, cearta, dezmat, incultura, oameni mici, meschini sau prosti, ridicati la rang de model uman. In ziare la fel. Toata lumea vrea sa faca bani (cine poate) si putregaiul creste. Copiii nu mai citesc, nu mai invata, traiesc in fata televizorului la telenovele. Acolo personajele sunt oameni de afaceri (personaje murdare de obicei) au averi mari, nu stiu de unde, se omoara, fura, inseala, rapesc persoane, se prostitueaza. Sunt zeci de posturi TV care aduc in platou tot felul de criminali, scandalagii si culmea, au audienta pentru ca a fost cultivat cu rabdare gustul pentru cearta, suburban si incultura. Parintii nu se mai inteleg cu copiii, copiii nu cunosc adevaratele valori, in schimb ii stiu pe toti manelistii, pe toate pipitele care fac bani cand se dezbraca sau fac parada la chiloti.

 Cu ce ne-am ales dupa 20 de ani! Aceeasi lupta pentru putere, aceiasi oameni care le stiu pe toate, dar un pumn mai mare in gura celor care mai au minte in cap.  Oamenii sunt tot mai tristi, s-au imultit magazinele de vechituri…

Am vazut copii care striga la parinti ca nu au facut nimic in vita (nu au BMV, nu le pot da lant de aur), am vazut parinti care isi omoara copiii. Putregaiul aproape a omorat puritatea, sinceritatea, dragostea, placerea de a-ti face datoria.

  Sunt oameni foarte saraci. Am o pacienta care mananca un ou pe saptamana, un litru de lapte, doua paini si de doua ori pe luna un pui. A fost profesoara. Din nefericire nu mai are copii. E trista si palida, dar nu se plange. Mai are o singara dorinta: sa fie sanatoasa cat de cat, sa poata umbla pe picioare si apoi sa adoarma intr-o noapte… Si acum cand ma gandesc la ea mi se pune un nod in gat.

  Am intrbat o data de ce nu se fac si altfel de emisiuni TV, de ce nu se scrie si altfel in ziare. Raspunsul a fost: nu se vinde. In tarile din lumea a treia privatiunile se trateaza cu cocaina.

 Poate e de vina ploaia care a scos la suprafata suferinta din mine, poate nu e asa de rau…

 Astazi am o singura concluzie: familia este cea care iti ofera implinire si stabilitate, daca ai reusit sa ti-o faci.

12 Răspunsuri

  1. Ati oglindit perfect mizeria in care traim dar ati oferit si solutia de ai iesi din ea: familia
    Traim vremuri in care dictatura banului e in floare.
    Multi nu mai au nici o bucurie,uita sa aprecieze ca micile bucurii sunt esentiale in viata,uita ca si cu putin se poate trai frumos daca ai pe cineva care te iubestie si iubesti langa tine.
    M-a intristat povestioara despre pacienta dvs.

  2. daca nu cer prea mult,mi-ar placea sa o pot ajuta cumva.e posibil sa iau legatura cu dansa?multumesc cu anticipatie!

  3. Primadona,faci deja parte din categoria celor cărăra li s-a umplut paharul, dă pe dinafară.E prea mult,nu mai putem suporta.Trebuie găsită solutia salvatoare.S-o căutăm repede până nu e prea târziu.Nici măcar nu pot să dorm.O zi bună mâine.

  4. multumesc!daca ajuta,pot sa spun ca o fac absolut dezinteresat.lucrez de ceva vreme cu batrani loviti de alzheimer si stiu ce inseamna sa fii singur la final de drum,de aceea nu pot ramane rece la suferinta doamnei.

  5. crede-mă, văd zilnic multă ‘mizerie umană’!!!
    cînd eram în facultate profesorii noştri(dar ce profesori, dar ce şcolă.. oho…)aveau răbdarea şi nu ştiu ce-ul de a ne învăţa şi să fim!!!
    printre altele ne pregăteau zicînd că suntem asemenea medicilor: aceia vindecă suferinţele fizice, ziceau, voi… vă veţi confrunta cu cele mai rele… cu mizeria morală a semenilor…
    ce să zic… sunt amestecate lucrurile…
    tot ce spui e real…
    eu, încerc să mă detaşez, în virtual, de multe…
    e drept că îmi e greu dar nu mi-am pierdut, încă, încrederea în ‘noi’, aceia care educăm… suntem obligaţi să educăm şi să nu ne dăm bătuţi
    oricît de imposibil, greu, aiurea, oricîte piedici… TREBUIE!
    obosim, ne plecăm, avem ezitări şi ‘căderi’ dar nu trebuie să abandonăm
    cînd unuldintre noi, pare, că ‘a căzut’ mereu unul dintre noi e acolo să-l ajute, să-l ţină sus, să continue mersul…
    cred, pentru că ştiu, că o să treacă şi ‘asta’
    e spirală… corect…
    curaj şi încredere în noi, o să trecem
    oricît ni s-ar părea de neînsemnat nu trebuie să abandonăm ‘educatul’
    oricîte ocări primesc şi etichete(n-ai vrea să ştii) nu am să mă opresc din ce fac, acolo unde sunt, în pătrăţica mea, crede-mă: te înjură azi, te fac proastă şi iraţională mîine, te compătimesc şi-ţi rîd cu cinism ‘naivităţile’ tot timpul(zic de mine acuma) dar… am rezultate concrete care-mi dovedesc că ‘sămînţa’, indiferent de roca pe care am aruncat-o, a dat colţ…
    nu, nu… nu-mi pierd eu ‘speranţa’ aşa uşor
    cît am picioare, ochi, urechi şi mă trezesc dimineaţa… totu-i minunat
    şi-mi zic: încă o zi de ‘semănat’, sus! şi… la treabă😆
    pacienta ta e o doamnă singură, dacă poţi rezolvă mai întîi asta, cumva, e greu, ştiu… e tare greu… munca ‘cu omul’ e printre cele mai grele, dar ce zic io… e de departe cea mai grea, dar trebuie să nu ne uităm unii pe ceilalţi
    înstrăinarea de noi, prin înstrăinarea de ceilalţi, e(părerea mea) boala letală a vremii ăsteia
    e uşor să te refugiezi în căldura şi siguranţa familiei, la îndemînă
    e necesar, pentru ‘încărcarea energetică’, încredere şi reper solid … dar … ceilalţi au nevoie de noi ‘pe cîmp’, la ‘semănat’…
    iartă-mă că am o logoree total nepotrivită mie, în virtual, am să-mi iau seama, dar am avut-o pentru tine că ‘ştiu eu de ce’😉
    promit să ‘nu mai fac’😆

  6. Nici nu sti ce m-a bucurat discursul tau(nu logoree). Macar si virtual ma bucur ca am prieteni, am cu cine vorbi. Tot ce ai spus e valabil si pentru mine, exact ca tine, in patratica mea. Imi pierd cateodata curajul si mai ales atunci cand am muncit cu placere si daruire si rezultatul e…nimic, ba dimpotriva.
    Mai vorbeste cu mine si alta data.

  7. eiii… nu mă ‘incuraja’ că …😆
    şi mie-mi place să am prieteni, mult de tot, dar virtualul ăsta îmi dă bătăi mari de cap(pozitiv, dar cîte una negativă cînd mă păleşte mi se face negru ecranul de ciudă ce-aş mai intra prin el să iau la scărmănat pe cîte unii😉 )
    păi dacă ţi-aş povesti că de 20 de ani, făcînd comparaţie, îmi vine zilnic măcar de cîteva ori ‘să-mi fac bucăţi diploma’ şi să trag apa… vai mama şi munca noastră …
    bleah! şi mă uit la ‘ăia’, cunosc personal mulţi dintre ei,
    mă apucă o greaţă existenţială de n-am aer
    dar nu mă las dusă de val, dau şi plec(eu nu ‘ţin’ căpuşa în mine, îmi ‘permit’ să zic ce am de zis fără menajamente – dacă tot nu pot schimba mai nimic în părţile esenţiale măcar să ştie şi să mă ‘ţină’ de ‘gură spurcată'(că profesional nu mă pot atinge) de care e mai bine să ţii cont decît să o iei ‘de fraieră’
    e… viaţa e greu😆 da’ nu ne lăsăm noi la ‘trecători’ deşi nici anii, nici nervii şi nici sufletul nu ni le mai reperează nici un nea’Mitică… onoare nu mai există decit în formol la Antipa şi în capul nostru(da’ am credinţa că suntem mulţi, încă)…
    în rest… facem ce, cum şi cît putem mai bine, eu dacă nu-mi ‘iese pe plus’ bilanţul fiecărei seri am peştit-o😆 fac noapte albă …. şi-i dau cu ‘fără poezie, viaţa este greu’ – să nu ne lamentăm, zic, ţinem şolder la şolder😉 şi vorba cea mai simplă ‘niciodată no fo să nu fie cumva’
    dă-mi semn cînd vrei şi-s prezent!😆

  8. Subscriu la:
    ”… în facultate profesorii noştri, dar ce profesori, dar ce şcolă.. oho”
    Așa este, AM AVUT, acum NU mai sunt și NICI școală nu mai e, ohooo!

    Leapșă ”gastromomică” primită de la Belle de Jour:

    “1. care e madlena domniei voastre?
    2. dar baubaul din farfurie?”
    http://mirelapete.dexign.ro/
    Duminică plăcută!

  9. iti inteleg perfect starea de revolta…am trait-o din plin si inca o mai traiesc, caci o parte din mine a ramas in tara. Privesc aici in jurul meu si vad rezultatul efortului colectiv de-a evolua…si nu pot sa nu ma intreb, „la noi de ce naiba nu functioneaza constiinta asta colectiva? „…nu stiu sa raspund. Am preferat sa plec, poate din lasitate sau poate am inteles ca politica si guvernantii romani, coboara la vale de 20 ani si habar nu au sa traga frana de mana….ca de cea de serviciu, nici nu au auzit!
    Sa dea Dumnezeu sa fie bine si pentru tara noastra!

  10. hai sa nu disperam totusi.
    ie bine! macar avem ce manca😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: