Iarna mea…

 

Foto:     http://www.poeziipentrucopii.com/2009/11/09/

Ce frumoase erau iernile mele de copil!  Era zapada aproape tot timpul.

In vacanta ma duceam la bunica, la Rucar, si ma dadeam cu sania pana noaptea tarziu. Nu se gaseau atatea sanii ca acum. Un frate de-al mamei imi facuse o sanie din lemn, cu sine metalice, ce semana cu bobul. Noi ii ziceam bosleai. Cine statea in fata putea sa conduca sania in directia dorita. Si ne dadeam din varful muntelui din spatele casei, pana la sosea. Eram o groaza de copii. Mai multi ca acum.

Nu avea importanta ca ghetele erau inghetate si pantalonii de asemenea. Faceam galagie si eram fericiti.

 Seara, bunica ne facea mamaliguta si mancam cu lapte adus de laptareasa casei. Aveam fiecare un castron de lut si lingura de lemn. Nu voiam sa mananc din alta farfurie. Ziceam ca asa e la munte… Stateam toti la o masa de lemn, micuta, facuta special pentru noi de bunicul…

 A trecut timpul, in casa bunicii sta altcineva, bunica s-a dus dumult! Nici farfuriile de lut si nici lingurile de lemn nu mai sunt. Am cumparat altele de la un targ de ceramica dar laptele nu a mai fost niciodata asa de bun…