Mama de profesie

   

   Astazi a venit la mine un tata cu o fetita de vreo 5 ani si cu o alta de vreo 20 ani. Din discutie am inteles ca cea de 20 era mama celei de 5 si el era bunicul. Din nefericire fetita era hipoacuzica. Nu stiu cat de tare pentru ca era invatata sa nu raspunda la intrebari. Eu tot am pacalit-o de vreo doua ori si a comunicat cu mine. Fetita primea ajutor de handicap. Nu spun cat, ca sa nu va supar. In urma cu mai bine de un an venise tot cu fata cea mica , acum inteleg de ce, si am facut demersurile necesare pentru protezare auditiva.  Am observat ca fata nu avea proteza auditiva, dar avea ajutor de handicap. 

Cererea de azi era si mai si! Voia sa primeasca o adeverinta din care sa rezulte ca fata e problema si necesita ingrijire speciala, deci mama sa fie angajata de stat sa-si ingrijeasca copilul. Toate acestea mi-au amintit de fotograful de la mare care poarta maimuta pe plaja si te lasa sa te pozezi cu ea, contra cost…

Factor de stres

Zilele acestea am avut probleme cu cardul de  salariu. Din vina mea, cardul a fost declarat invalid. Nu am citit pe el ca in luna aprilie imi expira. Asa ca luni m-am dus la banca sa rezolv situatia. Mi s-a spus ca trebuie sa merg la sediul central. Acolo surpriza. Cica trebuie sa incerc la doua sucursale. M-am suparat. Si aveam si motive. Fusesem filmata pentru ca nu facusem o parcare corespunzatoare. Functionara mi-a zis sa vin a doua zi la 9.  A doua zi la 9,30 era prea devreme.  „veniti mai tarziu.”  La a treia incercare am reusit(dupa ce am dat niste telefoane). Dar, cardul este valabil numai doi ani…