Romanul a inceput sa faca haz de necaz. Ma uit in jurul meu si parca suntem intr-un soi de preanestezie. Lumea e ametita, nehotarata in actiuni. Cand se intalnesc doi pe strada, dupa fraza de salut si binete, se intreaba unul pe altul: chiar o sa ne scada salariul? Nimeni nu crede pana nu vede. Si cum poti crede asa ceva? Cei pagubiti sa plateasca! Bunicii mei au fost generatie de sacrificiu. Parintii au fost la randul lor generatie de sacrificiu. Noi suntem generatie de sacrificiu si vor fi si copiii nostri! Acum stau si ma intreb, pentru ce ne sacrificam? Nu vad de ce s-au sacrificat generatii intregi. Care sunt valorile ce s-au nascut. Ce sa spunem copiilor si apoi nepotilor? Daca inveti, nu e bine, daca muncesti nu traiesti bine, ai tot felul de frustrari si te uiti la altii cum traiesc bine!
Astazi nu mai e o problema sa faci o facultate. Cand ma gandesc cat am tocit si ce emotii am avut atunci cand am dat la facultate. Concurenta era mare si pe bune. Am dat examen la Cluj si am fot 14 candidati pe un loc. Ei si? Cu ce m-am ales? Am o profesie si un loc de munca pe care mi l-am castigat, nu l-am primit cadou. Pentru asta sunt mandra de mine. Si atat! In rest imi fac si acum planuri de ce o sa fac cand o sa fiu mare. Sper sa-mi ajunga viata aceasta sa-mi ating cateva obiective.
M-am saturat de oamenii de succes, care au muncit de dimineata pana seara si au reusit. Mi-e greata cand vad cine detine PIB-ul tarii.
Dar sa ma intorc la prima afirmatie cu preanestezia. Fara anestezie completa va urma operatia de taiere! Nu mai sunt bani de anestezice. Si apoi, ia mai treziti-va odata!
Filed under: sociale | Tagged: bani, neputinta, sacrificiu, saracie | 6 Comments »