Sa avem un an mai bun

A trecut un an !  A trecut repede dar…greu.

Din fericire am putut sa petrecem sarbatorile alaturi de fiul nostru. A fost frumos ! De fiecare data ne intoarcem cu sufletul greu acasa. Si asta pentru ca iarasi se asterne distanta intre noi si copilul nostru. Dar sa nu se inteleaga cumva ca ne pare rau ca el lucreaza in Germania! Nu, ne pare rau ca ceea ce este acolo nu cred ca va fi vreodata la noi. Timp de doua saptamani nu am intalnit oameni suparati, ingandurati. Si acolo erau cozi la marile magazine, mai ales in preajma sarbatorilor. Dar nimeni nu era prea grabit, prea nervos, prea agitat. Lumea zambeste, iti da binete si e politicoasa. Nu te clacsoneaza nimeni la stop si nu te injura ca nu esti destul de rapid. Pe strazi nu e zapada sau gheata dar nu este nici noroi sau pietris.

La miezul noptii de Revelion cerul a fost luminat de mii de artificii dar nimeni nu spargea sticle ! Dimineata abia daca se vedeau urmele bucuriei.

Cum am ajuns in tara am avut nevoie de serviciile oferite de Posta Ro. O doamna draguta de la un ghiseu m-a intampinat traditional -Degeaba asteptati aici pentru ca si asa nu va servesc! Mergeti la colega!  Nu am intrasnit sa fac altceva. Dincolo, cum ai intrat intr-un magazin, imediat te saluta toata lumea si toti vor sa te ajute indiferent ce limba vorbesti. Dar daca le vorbesti limba sunt foarte bucurosi si respectosi. Nu sunt suparati daca la sfarsit nu ai cumparat nimic si nu te injura printe dinti .

Cand am plecat am mers prin Austria si ne-am intors prin Cehia si Slovacia si bineanteles prin Ungaria. Multumesc administratiei acestor tari pentru autostrazile construite . Am circulat in conditii foarte bune cu toate ca e iarna si a plouat aproape tot timpul si pe alocuri a si nins.  Multumesc si celor care s-au jertfit in 1989 pentru ca noi sa traim si sa vedem si altfel lumea! Noi , oameni obisnuiti , nu am fi primit viza niciodata. Cu toate ca stam aproape de granita de vest, nu am avut voie sa vedem Ungaria macar.

Mi-e sufletul greu stiind ca povestea s-a terminat si ma intorc la munca si ne vom bate iarasi un an intreg, cu lipsuri, probleme…Dar in aceste conditi pot spune ca sunt totusi fericita ca am loc de munca. Putea fi si mai rau. Si e o vorba -trebuie sa ne fie mai rau ca sa ne fie bine apoi!