VREAU O ŢARĂ CA AFARĂ !

Nu mai ştiu exact ce îmi doream la 20 de ani!

În fiecare an mi-am schimbat opţiunile. Îmi ziceam: dacă nu e posibil să fac „asta” o să fac „altceva”. Cred că mă gândeam ce o să fac cu primul salariu. Îmi spuneam că o să cumpăr cadouri multe pentru părinţii şi fraţii mei. Nici asta nu am făcut pentru că a fost mic şi nu mi-au ajuns nici pentru mine.

Nu mi-am făcut niciodată un plan cu bătaie lungă. De fiecare dată se întâmpla ceva . Poate asta e de bine, poate am reuşit să mă adaptez. M-am gândit de multe ori dacă să plec din ţară. Nu am făcut-o din comoditate.  Părinţii îmi spuneau că nu e bine să îţi schimbi locul de muncă pentru că asta arată că nu îţi place munca, eşti neserios.În 1989 mă hotărâsem să plec. Aveam nisşe contracte pentru Africa. Şi iarăşi s-a întâmplat ceva. A venit Revoluţia, am luat rezidenţiatul şi am început să-mi fac planuri. Am terminat rezidenţiatul şi când am început să lucrez mi-am dat seama că nu o să fac niciodată ceea ce am învăţat şi ceea ce am sperat. Mi-am frânt rău aripile şi de atunci nu am mai avut speranţă.

Acum stau şi mă gândesc ce puteam face dacă eram afară? Ramân doar cu gândul. Sunt prea obosită să o iau de la capăt. Cel mai tare mă doare că de 20 de ani lucrez în acelaşi cabinet şi cu aceleaşi instrumente Nu s-a schimbat nimic…

Zi dupa zi…

Voi mai stiti sa numarati zilele?

Si daca da, cum o faceti? Numarati minutele,bucuriile, intristarile. Sau numarati zilele pana vine ziua de salariu? Sau numarati zilele pana terminati o carte de citit sau pana o sa vizionati un film sau o sa mergeti la un spectacol?

Daca ne oprim un pic din rutina asta in care ne scaldam o sa ne dam seama ca traim foarte putin pentru noi si foarte putin frumos.

De ce nu mai suntem asa de buni prieteni, de ce nu mai avem timp sa ne vedem, de ce nu mai avem timp sa ne bucuram impreuna?

Prima data m-am speriat de trecerea timpului cand am sarbatorit majoratul fiului meu si apoi si mai tare cand a terminat facultatea!

Ma gandesc ce as face daca as avea iarasi 18 ani? Cum as numarat timpul? Si mai ales unde…

Voi ce vreti sa faceti maine?

Eu nu mai stiu!

Am avut o vara teribila. Cel mai rau a fost ca mama mea a suferit o fractura de col femural pentru care am luat-o la mine si a fost operata. Acum e mai bine.

Si nu stiu daca e rau sau bine dar copilul meu pleaca din tara! Am emotii dar sper sa fie bine. Aici nu si-a gasit locul…

Un caz…

         

 Să vă povestesc un caz trist.

S-au prezentat la doctor mama, tata şi un copil de 11 ani.

– Care e necazul? De ce aţi venit cu copilul la doctor?

– Aseară, când am venit de la nişte prieteni, am pus să cânte o casetă cu muzică, tropotită d’a noastră. Şi l-am luat şi pe băiat să jucăm jocuri ca pe la noi-zice mama. Şi am jucat noi cât am jucat şi numa deodată copilul a cazut jos şi s-a făcut galben ca ceara. Şi am zis către a mieu că vino mă să vezi ce e cu pruncu ăsta, că a căzut şi e galben! A mieu a zis că nu ştie ce are, da mai apoi a început pruncu să facă ca toţi dracii, să urle şi să zică prostii cică dracu e lângă el. Şi dădea din mâini şi din picioare şi urla.

– Da, aţi băut ceva la prieteni? A gustat şi copilul ceva?

– Nu, că am fost de fapt la nişte oameni la care dădusem copilul ca să îngrijească de nişte oi şi după vreo câteva săptămâni am mers să-l luăm că nu ne-am înţeles la preţ.

În momentul acela am fost şocată. Adică îşi dăduseră copilul la lucru, îl vânduseră.

– Cum aţi putut face aşa ceva? Copilul acesta aşa de slab avea şi el nevoie de vacanţă!

– Păi el a vrut să lucre!

– Aşa e?

– Păi,da… zice pruncul… dar capul zicea nu… Şi era trist şi speriat.

– Te-ai speriat de ceva?

– !?

– Spune-mi că eu nu te cert şi nici nu te bat, vreau doar să te ajut.

– Păi acu vreo trei săptămâni au intrat nişte oi în mină şi noi am intrat după ele, adică eu şi încă un băiat. Şi ne-am rătăcit prin galerii şi era miros urât, cred că era carbid, am dat cu băţul în el şi s-a ridicat un praf alb şi ne-a durut stomacul şi am vărsat şi ne-a durut capul mult timp după asta.

– Nu vă e vouă ruşine să daţi copilul să lucreze şi voi să staţi să cântaţi şi să tropotiţi? Voi sunteţi îmbracaţi ca de oraş şi pe copilul ăsta îl aduceţi la doctor ca şi când aţi merge la strand?! Nu vă e milă de el?

Amândoi părinţii au tăcut şi se uitau pe furiş unul la altul şi ridicau din sprâncene. Am scris în foaia de urgenţă părerea mea medicală şi am dat indicaţiile necesare pentru acest caz. Sper că mai deperte, cei abilitaţi vor face ceea ce trebuie. E păcat că unii copii nu ştiu ce e viaţa în familie şi nu sunt protejaţi de părinţi. Părinţii se distrează şi beau banii proveniţi din munca bietului copil…

Vreau un pic de fericire

De aproximativ o luna totul s-a dat peste cap.

Vara mult asteptata nu mai vine. Tot anul acesta am trait dintr-un cod in altul!

Anxietatea a ajuns la cote alarmante. Apa, suferinta, lacrimi, catastrofe…

Toata lumea se cearta cu toata lumea si cel mai scarbos este cand iti dai seama ca anumite situatii sunt speculate.

Am ajuns sa ne simtim vinovati ca mai traim inca in tara asta. Sa mergem in varful picioarelor, sa nu mai deranjam pe nimeni. Oare de ce mai e locuita Moldova? Daca pe acolo nu era nimeni, acum nu aveam probleme cu inundatiile.

Siiiit, liniste, nu vorbiti, nu plangeti, nu cereti, nu cautati vinovati. Asteptam un impozit pe zambet, unul pe vise. Pe speranta nu se mai pune impozit pentru ca speranta nu mai avem…

Cateodata nu mai pot…

    

Romanul a inceput sa faca haz de necaz. Ma uit in jurul meu si parca suntem intr-un soi de preanestezie. Lumea e ametita, nehotarata in actiuni. Cand se intalnesc doi pe strada, dupa fraza de salut si binete, se intreaba unul pe altul: chiar o sa ne scada salariul? Nimeni nu crede pana nu vede. Si cum poti crede asa ceva? Cei pagubiti sa plateasca!  Bunicii mei au fost generatie de sacrificiu. Parintii au fost la randul lor generatie de sacrificiu. Noi suntem generatie de sacrificiu si vor fi si copiii nostri! Acum stau si ma intreb, pentru ce ne sacrificam? Nu vad de ce s-au sacrificat generatii intregi. Care sunt valorile ce s-au nascut. Ce sa spunem copiilor si apoi nepotilor? Daca inveti, nu e bine, daca muncesti nu traiesti bine, ai tot felul de frustrari si te uiti la altii cum traiesc bine!

    Astazi nu mai e o problema sa faci o facultate. Cand ma gandesc cat am tocit si ce emotii am avut atunci cand am dat la facultate. Concurenta era mare si pe bune. Am dat examen la Cluj si am fot 14 candidati pe un loc. Ei si? Cu ce m-am ales? Am o profesie  si un loc de munca pe care mi l-am castigat, nu l-am primit cadou. Pentru asta sunt mandra de mine. Si atat! In rest imi fac si acum planuri de ce o sa fac cand o sa fiu mare. Sper sa-mi ajunga viata aceasta sa-mi ating cateva obiective.

 M-am saturat de oamenii de succes, care au muncit de dimineata pana seara si au reusit. Mi-e greata cand vad cine detine PIB-ul tarii.

 Dar sa ma intorc la prima afirmatie cu preanestezia. Fara anestezie completa va urma operatia de taiere! Nu mai sunt bani de anestezice. Si apoi, ia mai treziti-va odata!

Vampirul numarul unu-capusa

      

Ca sa fiu si eu in randul lumii, am facut si eu ceva folositor pentru stiinta. M-am lasat( ha, ha, ha) muscata de un vampir, dar nu de unul oarecare ci de o capusa. A fost si este in continuare,splendid!  Sunt un experiment.

Cum stateam eu in curte si admiram natura, din intamplare imi pipai pe abdomen o umflatura, cam cat o aluna. Ma uit si gandesc rational ca precis este muscatura de furnica sau paianjan…Mai tarziu imi aduc aminte de descoperire si ma uit. Umflatura era si mai mare. Nu doare nu prezinta prurit (mancarime).  Am luat o lupa si m-am uitat mai bine. Am descoperit ca la locul muscaturii este un punct negru, cam cat ai face o intepatura cu varful unui creion. Atunci m-am gandit ca e capusa si ca am rupt-o. Asta nu e deloc bine pentru ca si-a varsat toxinele in mine. Nici atunci nu am luat masuri, am ziz ca nu ma duc in urgenta si o sa  rezolv lucrul acesta luni, la Poli. Asa ca a venit noaptea si dintr-o data m-am trezit din somn ca mi-e rau, ma doare capul, am febra( 38 ) si imi vine sa vomit. Atunci, mintea lucida a casei, a luat hotarare. Mergem la spital. Si ne-am dus. Acolo brambureala mare. Pacienti multi si cei mai multi agresivi. Urlau ca mi s-a facut si mie frica si sunt obisnuita cu lucruri de felul asta.

Deci bisturiul a intral in umflatura si a sectionat tegumentul si ce era dedesubt. Offfff!

Deci , capusa secreta o substanta anestezica si nu simti muscatura. Contine niste bacterii foarte periculoase, borelia, pe care ti le injecteaza si apoi suge sange. E bine sa fie scoasa cat de repede si mai ales intreaga. Nu toate capusele prezinta bacteria, numai cele tinere si femelele. Dar de unde sa stim noi asta? Daca ai fost muscat de capusa te prezinti intai la chirurgie si apoi la Spit. de boli contagioase.  Afectiunea transmisa este grava si netratata, are o evolutie in trei etape. Ataca aproape toate organele interne si mai ales sistemul nervos, dand Meningo-encefalita si mai tarziu Scleroza in placi. Asa ca fiti atenti.

Eu, de mai bine de o saptamana sunt in concediu si ma tratez cu 3 antibiotice cu administrare iv si im. Sunt mai bine si sper sa nu fac complicatii.

   Invazia de capusi in Satu Mare e maxima. Invazia lor pe continent este maxima. Or sa ne manance parazitii…Gangania se ascunde cand e soare si uscat si devine agresiva la umezeala. Traieste pe copaci, pe pamant, pe animale, pe alte plante. Unui coleg de serviciu, nenorocita de capusa i-a muscat cainele si bietul era sa moara. Incepuse sa verse, avea febra si urina cu sange. A intervenit veterinarul si a fost salvat.  Am scris toate acestea ca cei ce trec pe aici sa ia aminte!