Pasarea Colibri – Ploaia care va veni

Sa gandim.

Alte cuvinte nu mai am.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about „Pasarea Colibri – Ploaia care va veni„, posted with vodpod

 

 

Inapoi la nimic…

Ne-am intors la ale noastre. Am gasit acasa aceleasi gropi sau poate chiar mai multe, aceleasi nimicuri scumpe, foarte multe probleme. Acum ne-am dat seama ca suntem intr-o criza crunta. Nu mai sunt bani si pe  posturile de Tv si in presa toata lumea ne sperie: sa vedeti ce o sa patiti, nu mai sunt bani de salarii, de pensii, 10 zile de concediu fara salariu, bla, bla, bla…Ma gandesc ce vina avem noi in toata aceasta treaba si mai ales de ce trebuie sa suferim numai noi, talpa tarii. La servici mi-a ramas  ca material de lucru doar varba buna, oricum ea vindeca jumatate din boala. Nu mai sunt bani si asteptam rectificarea. Noi cei in halate albe trebuie sa avem intelegere si daca putem sa lucram fara bani. Noi nu mai avem nici spor de preventie si ne luptam zilnic sa nu ne imbolnavim lucrand in conditii dezastruase. Am auzit la radio ca politistii au spor de zambet! Deci zambetul la ei e pe bani! Mie spitalul nu mi-a platit niciodata chiria, imi cumpar halatele si pantofii de servici, la fel si sapunul cu care ma spal pe maini la spital. Fac toate astea si multe altele cu buna credinta dar nu pot sa accept aroganta si nesimtenia altora care actioneaza conform „legii”. Acum cateva zile baiatul meu m-a intrebat: -Ce se intampla daca la alegerile care vin, indiferent care alegeri, nu se duce nimeni la vot sau doar vreo 500 000? Cine stie sa-mi spuna?

AJUTOR hai sa gasim solutii

Nu am mai putut scrie de mult. Sarbatorile au fost frumoase. Imi pare bine ca am putut merge la parinti , ca ne-am vazut fratii. Dar a fost asa de frig, ca ne-am dorit sa ajungem repede acasa.  Am inceput din nou serviciul si din prima garda am contractat o viroza de care nu am scapat inca.     In spital aceeasi nebunie. Sunt curioasa cum o sa se termine! Nu este caldura, nu este mancare cum trebuie si mai ales nu sunt medicamente!  Multe imbolnaviri si nu sunt antibiotice… Nu mai spun de restul. E haos si nu stiu pana cand. Noi ne-am saturat si s-au saturat si bolnavii. In astfel de situatii nu poti sa-ti faci treaba si parca nici nu mai vrei, nu mai poti sa fii cu tragere de inima. Din toate partile esti speriat. Daca ar fi sa te iei dupa ce spune mass media, ai considera ca nu mai ai pentru ce trai, totul s-a terminat, nu ai decit sa ajungi personaj la stirile de la ora cinci!  Nu ne cheama nimeni sa luptam, sa invingem criza, sa gasim solutii, ca ei au gasit solutii si suntem chemati sa le punem in aplicare. Nimic! Suntem tot timpul umiliti. Eu am lucrat, sotul meu la fel, nu am exagerat cu nimic abia daca ne putem permite cate un concediu si acela pe economie si ne-am educat copilul care si el la randul lui nu are ce au altii, cei < destepti>. Cum putem sa fim asa de prosti, cum de nu ne descurcam si noi , cum nu reusim si noi sa avem  macar putin din ce au pus <desteptii>in declaratia de avere!  Si suntem de mai multi ani pe acest pamant decit ei si am facut tot ce trebuie. Dar cred ca ma intreb degeaba…Nu imi ramane decat sa astept alta domnie… Si probabil aceeasi palarie…