Inapoi la nimic…

Ne-am intors la ale noastre. Am gasit acasa aceleasi gropi sau poate chiar mai multe, aceleasi nimicuri scumpe, foarte multe probleme. Acum ne-am dat seama ca suntem intr-o criza crunta. Nu mai sunt bani si pe  posturile de Tv si in presa toata lumea ne sperie: sa vedeti ce o sa patiti, nu mai sunt bani de salarii, de pensii, 10 zile de concediu fara salariu, bla, bla, bla…Ma gandesc ce vina avem noi in toata aceasta treaba si mai ales de ce trebuie sa suferim numai noi, talpa tarii. La servici mi-a ramas  ca material de lucru doar varba buna, oricum ea vindeca jumatate din boala. Nu mai sunt bani si asteptam rectificarea. Noi cei in halate albe trebuie sa avem intelegere si daca putem sa lucram fara bani. Noi nu mai avem nici spor de preventie si ne luptam zilnic sa nu ne imbolnavim lucrand in conditii dezastruase. Am auzit la radio ca politistii au spor de zambet! Deci zambetul la ei e pe bani! Mie spitalul nu mi-a platit niciodata chiria, imi cumpar halatele si pantofii de servici, la fel si sapunul cu care ma spal pe maini la spital. Fac toate astea si multe altele cu buna credinta dar nu pot sa accept aroganta si nesimtenia altora care actioneaza conform „legii”. Acum cateva zile baiatul meu m-a intrebat: -Ce se intampla daca la alegerile care vin, indiferent care alegeri, nu se duce nimeni la vot sau doar vreo 500 000? Cine stie sa-mi spuna?