Caldura mare

As putea sa ma gandesc la vara , la concediu, dar caldura asta ne obnubileaza , ne face nepasatori. Si acum ma gandesc ca degeaba au inflorit crinii, degeaba s-au copt ciresele…Ei si?    Si in astfel de vremuri iar ma gandesc ce am facut in ultimii 20 de ani! Si zic , nimic sau aproape nimic pentru ca mi-e sufletul uscat. Si asta nu pentru ca nu ploua suficient!

Tristetea de pe chipul romanilor

   Sentimentul meu-suntem orfani. Viata noastra este o spirala dar distanta intre spire e foarte mica, uneori inexistenta. In fiecare zi ma trezesc cu speranta ca poate azi va fi mai bine ca ieri, ca poate vom face un pas in fata.

  Dar nu e asa. La TV, cearta, dezmat, incultura, oameni mici, meschini sau prosti, ridicati la rang de model uman. In ziare la fel. Toata lumea vrea sa faca bani (cine poate) si putregaiul creste. Copiii nu mai citesc, nu mai invata, traiesc in fata televizorului la telenovele. Acolo personajele sunt oameni de afaceri (personaje murdare de obicei) au averi mari, nu stiu de unde, se omoara, fura, inseala, rapesc persoane, se prostitueaza. Sunt zeci de posturi TV care aduc in platou tot felul de criminali, scandalagii si culmea, au audienta pentru ca a fost cultivat cu rabdare gustul pentru cearta, suburban si incultura. Parintii nu se mai inteleg cu copiii, copiii nu cunosc adevaratele valori, in schimb ii stiu pe toti manelistii, pe toate pipitele care fac bani cand se dezbraca sau fac parada la chiloti.

 Cu ce ne-am ales dupa 20 de ani! Aceeasi lupta pentru putere, aceiasi oameni care le stiu pe toate, dar un pumn mai mare in gura celor care mai au minte in cap.  Oamenii sunt tot mai tristi, s-au imultit magazinele de vechituri…

Am vazut copii care striga la parinti ca nu au facut nimic in vita (nu au BMV, nu le pot da lant de aur), am vazut parinti care isi omoara copiii. Putregaiul aproape a omorat puritatea, sinceritatea, dragostea, placerea de a-ti face datoria.

  Sunt oameni foarte saraci. Am o pacienta care mananca un ou pe saptamana, un litru de lapte, doua paini si de doua ori pe luna un pui. A fost profesoara. Din nefericire nu mai are copii. E trista si palida, dar nu se plange. Mai are o singara dorinta: sa fie sanatoasa cat de cat, sa poata umbla pe picioare si apoi sa adoarma intr-o noapte… Si acum cand ma gandesc la ea mi se pune un nod in gat.

  Am intrbat o data de ce nu se fac si altfel de emisiuni TV, de ce nu se scrie si altfel in ziare. Raspunsul a fost: nu se vinde. In tarile din lumea a treia privatiunile se trateaza cu cocaina.

 Poate e de vina ploaia care a scos la suprafata suferinta din mine, poate nu e asa de rau…

 Astazi am o singura concluzie: familia este cea care iti ofera implinire si stabilitate, daca ai reusit sa ti-o faci.