Am vazut paduri fericite!

     Duminica de Paste am petrecut-o intr-un cadru extrem de pitoresc, in Germania. Era un parc natural, o padure frumoasa, frumoasa…

Toate culorile pamantului parca si-au dat intalnire acolo. Era liniste, curatenie, frumusete.

Si erau multi oameni de toate varstele. Si stiti ce? Nu mirosea a gratar sau a mici, nimeni nu bea si nici nu faceau galagie pentru a arata cat sunt de bucurosi si ce bine se distreaza. Erau spatii amenajate pentru exercitii fizice pentru adulti si copii si culmea, erau si folosite.

Stiti ce bine aratau oamenii varstnici? Si aveau pofta imensa de viata. Toate chipurile erau luminoase, binevoitoare.

Unii s-au asezat pe patura lor, altii la mesele special amenajate si au mancat ce si-au adus de acasa. La sfarsit fiecare si-a strans gunoiul. Padurea respira linistita si odata cu ea si noi. Cine a vrut sa manance ceva elaborat a mers la un local grecesc unde se serveau mancaruri excelente. Acolo am mancat si noi o portie de miel foarte, foarte gustoasa si bine înteles si alte bunatati. Cand am revenit acasa nu mai stiam nici cat costa o paine, asa de mult ne-am desprins de tot ce inseamna viata de aici. Dar poveste are si sfarsit si vom merge de maine la lucru. Si acum ne gandim ca e bine, pentru ca primele stiri auzite la radio in RO au fot despre multe disponilizari.

DOAMNE ajuta-ne si pe noi!

Anunțuri

BUONA PASQUA

Sarbatori fericite!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.  

more about „BUONA PASQUA„, posted with vodpod

Sa ne schimbam vesmintele

A trecut si iarna asta. Oricat ar vrea ea sa mai ramana, nu mai are putere. Asa ca dragilor, va invit la schimbare de ton.

Mai este putin si vom sarbatori Pastele. Cand eram acasa,copil, aceasta era cea mai frumoasa sarbatoare. Totdeauna mama imi cumpara ceva nou de imbracat. Suntem trei frati si toti primeam cate ceva.  Parintii imi cumparau o fustita, de obicei plisata, pentru ca asa era moda, o bluzita si totdeauna o pereche de pantofi de lac . La pantofi asortam sosete trei sferturi,albe cu dantela. Doamne, ce fericita eram! Abia asteptam ziua cand mergeam la biserica sa ne impartasim, pentru ca atunci ne imbracam cu lucrurile noi. Mama se ducea la bunica la Rucar si facea niste covrigi speciali si mancam cu o placere de nedescris. Ai mei nu cumparau niciodata prajiturile pentru sarbatori. Toate erau facute in casa. Era la fel ca in povesti. Mirosea a toate bunatatile de iti ploua in gura . Dar nu aveai voie sa mananci decat dupa ce veneai de la biserica. Era frumoasa copilaria atunci. Nu erau atatea programe la televizor, ale noastre erau toate dealurile si culegeam flori de primava, ghiocei, brinduse, toporasi…

branduse

toporasi

Credeti ca mai cunosc copiii de acum aceste flori?