Poveste trista de iarna

Acum 20 de ani era tot o zapada ca asta, dar noi eram cu siguranta mai fericiti. Nu eram asa de speriati de troienele de zapada. Pentru noi toti era un semn de puritate, de un nou inceput. Neaua cadea peste trupuri insangerate, sangele era sacrificiul suprem, era plata pentru libertate.

Urmaream cu ardoare Revolutia la televizor. Ce naivi eram! O fi fost sau nu revolutie adevarata, asta nu vom sti niciodata. Un lucru stim sigur. Multi au crezut si mai cred inca in ea. 

Le multumesc celor ce s-au jertfit pentru noi si ii rog, ca de acolo, de sus, sa ne mai ajute o data.