Cateodata nu mai pot…

    

Romanul a inceput sa faca haz de necaz. Ma uit in jurul meu si parca suntem intr-un soi de preanestezie. Lumea e ametita, nehotarata in actiuni. Cand se intalnesc doi pe strada, dupa fraza de salut si binete, se intreaba unul pe altul: chiar o sa ne scada salariul? Nimeni nu crede pana nu vede. Si cum poti crede asa ceva? Cei pagubiti sa plateasca!  Bunicii mei au fost generatie de sacrificiu. Parintii au fost la randul lor generatie de sacrificiu. Noi suntem generatie de sacrificiu si vor fi si copiii nostri! Acum stau si ma intreb, pentru ce ne sacrificam? Nu vad de ce s-au sacrificat generatii intregi. Care sunt valorile ce s-au nascut. Ce sa spunem copiilor si apoi nepotilor? Daca inveti, nu e bine, daca muncesti nu traiesti bine, ai tot felul de frustrari si te uiti la altii cum traiesc bine!

    Astazi nu mai e o problema sa faci o facultate. Cand ma gandesc cat am tocit si ce emotii am avut atunci cand am dat la facultate. Concurenta era mare si pe bune. Am dat examen la Cluj si am fot 14 candidati pe un loc. Ei si? Cu ce m-am ales? Am o profesie  si un loc de munca pe care mi l-am castigat, nu l-am primit cadou. Pentru asta sunt mandra de mine. Si atat! In rest imi fac si acum planuri de ce o sa fac cand o sa fiu mare. Sper sa-mi ajunga viata aceasta sa-mi ating cateva obiective.

 M-am saturat de oamenii de succes, care au muncit de dimineata pana seara si au reusit. Mi-e greata cand vad cine detine PIB-ul tarii.

 Dar sa ma intorc la prima afirmatie cu preanestezia. Fara anestezie completa va urma operatia de taiere! Nu mai sunt bani de anestezice. Si apoi, ia mai treziti-va odata!

Teatrul saracilor

Am fost de curand la teatru.

E foarte trist, pentru suflet nu sunt bani.  Pereti scorojiti, lemnul mancat de carii, catifeaua tocita, rupta. Nimic nu mai straluceste. Totul e vechi. Bine ca mai avem actori profesionisti. In sala si pe coridoare era foarte cald. Si asta nu era prea bine. Mirosul de vechi si praf iti aduce aminte ca esti alergic si dupa putin timp trebuie sa iesi, altfel risti sa nu mai poti respira.  O actrita ne-a rugat sa uitam de griji si sa fim alaturi de ei. Si asa am facut! Dar am trecut de la o tristete la alta. Nu mai avem spatiu de vis, de speranta, de nebunie…Pana si aici sau si aici au patruns vermii si au mancat aproape tot.  Parca traiam un film de groaza, cu spatii mici , intunecate, urat mirositoare. Spectatorii parca erau stanjeniti sau asa mi se pareau mie.

Actorii se straduiau si reuseau sa ne ia putin cate putin in lumea lor. Apoi ridicam ochii si vedeam ,inghesuita , la etaj, recuzita…

Ingrozitor! Casa de vise e in suferinta. Pentru acest loc nu sunt bani. Si atunci m-am gandit ca pentru trup si suflet nu sunt bani. 

Strig ajutor pentru TEATRU !

Tristetea de pe chipul romanilor

   Sentimentul meu-suntem orfani. Viata noastra este o spirala dar distanta intre spire e foarte mica, uneori inexistenta. In fiecare zi ma trezesc cu speranta ca poate azi va fi mai bine ca ieri, ca poate vom face un pas in fata.

  Dar nu e asa. La TV, cearta, dezmat, incultura, oameni mici, meschini sau prosti, ridicati la rang de model uman. In ziare la fel. Toata lumea vrea sa faca bani (cine poate) si putregaiul creste. Copiii nu mai citesc, nu mai invata, traiesc in fata televizorului la telenovele. Acolo personajele sunt oameni de afaceri (personaje murdare de obicei) au averi mari, nu stiu de unde, se omoara, fura, inseala, rapesc persoane, se prostitueaza. Sunt zeci de posturi TV care aduc in platou tot felul de criminali, scandalagii si culmea, au audienta pentru ca a fost cultivat cu rabdare gustul pentru cearta, suburban si incultura. Parintii nu se mai inteleg cu copiii, copiii nu cunosc adevaratele valori, in schimb ii stiu pe toti manelistii, pe toate pipitele care fac bani cand se dezbraca sau fac parada la chiloti.

 Cu ce ne-am ales dupa 20 de ani! Aceeasi lupta pentru putere, aceiasi oameni care le stiu pe toate, dar un pumn mai mare in gura celor care mai au minte in cap.  Oamenii sunt tot mai tristi, s-au imultit magazinele de vechituri…

Am vazut copii care striga la parinti ca nu au facut nimic in vita (nu au BMV, nu le pot da lant de aur), am vazut parinti care isi omoara copiii. Putregaiul aproape a omorat puritatea, sinceritatea, dragostea, placerea de a-ti face datoria.

  Sunt oameni foarte saraci. Am o pacienta care mananca un ou pe saptamana, un litru de lapte, doua paini si de doua ori pe luna un pui. A fost profesoara. Din nefericire nu mai are copii. E trista si palida, dar nu se plange. Mai are o singara dorinta: sa fie sanatoasa cat de cat, sa poata umbla pe picioare si apoi sa adoarma intr-o noapte… Si acum cand ma gandesc la ea mi se pune un nod in gat.

  Am intrbat o data de ce nu se fac si altfel de emisiuni TV, de ce nu se scrie si altfel in ziare. Raspunsul a fost: nu se vinde. In tarile din lumea a treia privatiunile se trateaza cu cocaina.

 Poate e de vina ploaia care a scos la suprafata suferinta din mine, poate nu e asa de rau…

 Astazi am o singura concluzie: familia este cea care iti ofera implinire si stabilitate, daca ai reusit sa ti-o faci.

Intrebare

Ce s-a schimbat in Romania in ultimii 20 de ani?

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about „Intrebare„, posted with vodpod

 

Deci…

Starea natiunii…

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about „Deci…„, posted with vodpod