Voi mai stiti sa numarati zilele?
Si daca da, cum o faceti? Numarati minutele,bucuriile, intristarile. Sau numarati zilele pana vine ziua de salariu? Sau numarati zilele pana terminati o carte de citit sau pana o sa vizionati un film sau o sa mergeti la un spectacol?
Daca ne oprim un pic din rutina asta in care ne scaldam o sa ne dam seama ca traim foarte putin pentru noi si foarte putin frumos.
De ce nu mai suntem asa de buni prieteni, de ce nu mai avem timp sa ne vedem, de ce nu mai avem timp sa ne bucuram impreuna?
Prima data m-am speriat de trecerea timpului cand am sarbatorit majoratul fiului meu si apoi si mai tare cand a terminat facultatea!
Ma gandesc ce as face daca as avea iarasi 18 ani? Cum as numarat timpul? Si mai ales unde…
Filed under: personale, sociale | Tagged: dazamagire, instrainare, realizari, timp pierdut |
prima_dona 
Nu le ţin socoteala…
În armată număram zilele până la liberare…. Acu număr zilele până la prima zi liberă….
[…] Zi dupa zi… […]
Si mai ales…unde?!
Am ajuns sa numar zilele pana in weekend si sa ma mai si bucur cand constat ca deja e…joi, si paca ieri era sambata…Ne bucuram ca trece timpul in speranta de mai bine. La Venetia, asta vara, a fost singura perioada din an cand n-am numarat zilele, ca sa stea timpul pe loc! Am fost fericiti acolo, foarte! 🙂
Asadar numarand zilele…unde?
Numai bine!
[…] Mârlanul, Melami, Mika, Mircea Suman, Nepoate, Nicu, Nuclearrr, Oana Clara, Oana Stoica-Mujea, Primadona, Pro Atitudine, Recurs, Sebra, Societate, Sofilios, Stropi de […]
[…] Mârlanul, Melami, Mika, Mircea Suman, Nepoate, Nicu, Nuclearrr, Oana Clara, Oana Stoica-Mujea, Primadona, Pro Atitudine, Recurs, Sebra, Societate, Sofilios, Stropi de suflet, Tiberiu Orăşanu, […]
[…] bun, hai să vorbim despre concurs, să vedem care este mecanismul […]
[…] Zi dupa zi… […]
[…] Zi dupa zi… […]
Un posibil răspuns:
High technology
Ne-am rebranduit:
am devenit unidirecţionali
şi, neapărat, mai importanţi.
Suntem imuni la sentimente.
Îi arătăm cu degetul
pe cei ce mai ştiu să viseze
şi îi privim bizar
pe cei ce mai ştiu să râdă.
Le suntem superiori
oţelul este de cea mai bună calitate.
Muşchii feţei ni s-au atrofiat,
iar inima este în plin proces de criogenizare.
Mergem în pas ostăşesc spre nicăieri
şi suntem atenţi să nu ieşim din rând.
Ne hrănim cu propria lehamite.
E desuet să spui „iartă-mă”,
iar „te iubesc” blochează mecanismul.
Ne-am rebranduit.
Tipografiile lucrează la capacitate maximă,
mâine vom primi şi etichetele:
high technology.
[…] Xaba o face în proporție covârșitoare, eu fiind un secund , dar unul de care brandul nostru nu se poate lipsi. Mă simt importantă! Vă invit cu respect să vizitați noul site Dexign și să vă spuneți, […]
Sa-ti spun ceva…nu mai monitorizez timpul,uneori uit si ce zi e …dar,asta doar de cand sunt pensionara,inainte numaram zilele care mai erau pana la o zi de nastere a sotului meu D-zeu sa-l ierte, sau o fetelor mele,acum …las pe altii sa numere,cred ca am obosit de atata numarat…:)
frumos blog … si articole bune o sa te citesc in continuare .. am si eu o poza pentru Basescu cu dedicatie http://patratzel.com/neseriosu/2-lei/
[…] pe patinoare, cu aroma de scorțișoară, mere coapte și sărbătoare, cu zăpada scrâșnind sub pașii apăsați… dar mai este până atunci! Să ne bucurăm de vara lui noiembrie! […]
bun articol .. facui si eu o poza poate iti place http://patratzel.com/neseriosu/telecomanda/